Lucruri neinteresante!
Am observat ca de ceva timp n-am mai scris nimic.In ultimul timp toate mi se par neinteresante…merg pe strada si observ oameni neinteresanti,citesc in presa lucruri neinteresante,la tv…..totul e neinteresant.In ultimul timp trec zilele pe langa mine ca si cum as fi invizibila….vreau sa le opresc,sa le simt,sa le traiesc insa ceva ma opreste….si le las sa treaca.As vrea sa opresc una si sa o rapesc…da…sa o rapesc…sa o duc intr-un loc ce este departe de lume,sa o leg strans de scaun cu scoci si funie,si sa-i pun un calus in gura pentru a nu putea cere ajutor.Sa o tin pt mine,cat vreau eu,pana ma plictisesc de ea,sa raman la varsta asta de 21 de ani,6 luni si 9 zile cat vor muschii mei si sa profit de ea cat pot.
…e amuzant sa-mi imaginez asta,dar e si interesant….insa intr-un final voi realiza ca va trebui sa o eliberez,sa-i desfac funia de la maini,o funie ce ia provocat rani adanci,sa-i scot calusul si sa o las sa strige si sa-i dau drumul din incaperea intunecata si rece in care o tineam.Parca o si vad cum fuge speriata uitandu-se ingrozita in spate sa vada daca nu o urmaresc…insa eu stau,o privesc si zambesc…in fond asta e menirea ei…sa fuga,sa treaca,sa dispara si sa se transforme in trecut.De asemenea ea trebuie sa ramana in mintea noastra,sa ne marcheze(pozitiv)…stii..ca zilele alea in care zici: “in ziua de 5 martie l-am cunoscut pe x” sau ” in ziua de 12 iunie am examen”…aceste zile ne raman in minte pt o perioada scurta de timp,dar raman…insa sunt unele zile care au un privilegiu si anume zilele de nastere,de casatorie,de deces..eu n-am sa uit niciodata ca in ziua de 25 decembrie a murit un om pe care-l iubeam mult(aceasta zi in inima mea este o zi blestemata)…pe acestea le tinem minte toata viata…insa zilele obisnuite trec,trec,trec….ca niste nesimtite….
Imi doresc sa vina o zi…si o astept de ceva timp…o zi importanta pt mine,o zi pe care sigur am sa o tin minte,o zi in care voi fi cu adevarat fericita….insa ca sa vina acea zi…trebuie sa o eliberez pe cea de azi si pe cele ce vor urma.
musculitamegabyte a zis,
aprilie 10, 2008 la 4:51 pm
Ca sa ma ierti pentru ceva ce am facut intr-o viata anterioara voi incerca sa fiu cat mai sincer. Fiecare din noi ar vrea sa opreasca timpul, sa ramana la o varsta…:) eu nu as vrea sa mai am 23 de ani si jumatate, as vrea sa fi ramas vesnic un copil. Asa mucos cum eram, rusinos si nu prea inteligent. Unele lucruri nu s-au schimbat, o parte din mine nu lasa sa se schimbe asa ceva. As fi vrut sa o mai vad pe Oana. As fi vrut ca acea fiinta cu ochelari imensi de care imi placea si careia ii duceam ghiozdanul zi de zi sa mai traiasca, sa nu se fi imbolnavit la 10 ani de inima. Sa-i aud soaptele, zambetul….acum insa nu mai pot. Uneori am inpresia ca timpul m-a facut sa o uit. Imi mai amintesc rar de ea, imi amintesc prin intermediul altor persoane..poate o sa razi, dar uneori chiar tu imi amintesti de ea…nu suporta sa fie contrazisa. Multi dintre noi traim in trecut, personal nu vreau sa vad viitorul. Poate ca am ramas ancorat in trecut, poate imi place foarte mult aceasta perioada. Pur si simplu uneori imi este frica de viitor. Si eu astept acea zi importanta…deseori imi pierd speranta ca va venii. Cel mai mult ma tem ca va venii mult prea tarziu…si totul va fi in zadar. Totusi uneori chiar zambesc….si nu doar din politete sau pentru a fi acceptat de cei din jur….
adyna211 a zis,
aprilie 10, 2008 la 5:14 pm